Efectul lui Lucifer

(poză editată)

Lucy Anderson – o adolescentă dintr-o familie înstărită, cu un frate iubitor, cu un iubit la care ține și cu trei prieteni foarte buni, ajunge să fie privată de libertate și totul din cauza unui joc pe care ea însăși la inițiat, totul fiindcă se află la momentul nepotrivit în locul nepotrivit, iar cei la care ținea și pe care îi credea apropiați, ajung să se întoarcă împotriva ei. Astfel, părinții ei, în special mama sa decid să o trimită pentru un an la școala de corecție Adobe Mountain School, un an care o schimbă pe adolescentă și o transformă dintr-o fată inocentă, bună, care nu ar face rău nimănui, într-o fată dornică de răzbunare, care nu mai simte nimic, doar ură pentru cei care au trădat-o.

“Să te trezești în fiecare dimineață știind că nu ai pe nimeni, dar mai ales să fii dispus unui chin psihic uriaș, împreună cu amintirea unei nopți îngrozitoare, care ți-au marcat viața… Ei bine, asta cam lasă urme de durată și chiar te face să îți dorești răsplata.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Nathan Keith – un adolescent problemă, un adolescent cu un trecut urât, cu amintiri care îl macină, dar un adolescent care s-a schimbat în bine după ceea ce i s-a întâmplat. Un băiat dulce, un băiat bun de care inevitabil ajungi să te îndrăgostești.

“Nathan semăna cu o eclipsă de soare, strălucea undeva în spate, dar misterul, trecutul și amintirile urâte îi acopereau lumina.” 

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

După tot ceea ce a făcut, ajunge să fie trimis de părinții săi în Pheonix, la vărul său Byron, fostul iubit al lui Lucy., în perioada când aceasta fusese deja trimisă la AMS. 

Un an a trecut greu pentru tânăra Lucy, în special ultimele patru luni în care i-au fost interzise vizitele din afară. Mediul de acolo era cu mult diferit față de mediul în care adolescenta era o obișnuită, i-au lipsit hainele comode, un pat bun, i-a lipsit luxul pe care îl avea acasă. Iar dacă asta nu era de ajuns, pe durata acelui an a fost supusă și a trecut prin lucruri pe care nu le merita, probabil a simțit că a fost în iad. Dar anul a trecut până la urmă și Lucy a rezistat, ba mai mult într-un fel i-a făcut bine acest an, fizicul ei era unul de invidiat acum și era mult mai puternică acum, greu de doborât. 

Atunci când iese din locul unde a fost “exilată” timp de un an simte într-un sfârșit că e liberă, se simte mai bine. Îi lipsise totul, tot ce însemna libertate și acum prețuia mai mult însemnătatea ei, prețuia mai mult viața și ar fi făcut orice să nu mai fie vreodată închisă fără voia ei, să fie privată de libertate. 

“Mi-am deschis geamul în timp ce fratele meu mai mare întorcea mașina și mi-am scos mâna afară, dorind să simt aerul cum mi se scurgea printre degete. Probabil eram nebună, dar mai nou iubeam orice însemna libertate și orice îmi aducea aminte de ea. Am învățat să o respect în timpul în care mi-a lipsit.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

La ieșirea ei de acolo trebuia să fie așteptată de fratele său, Tom, însă este dezamăgită atunci când observă că acesta întârzie să apară, urmând ca mai apoi să afle care era cauza, dar și de ce nu a vizitat-o mai des, iar apoi l-a iertat.

“Totuși, chiar dacă nu m-a vizitat des, fratele meu era singurul care nu intra în această categorie. Pe el nici dacă aș fi vrut nu aș fi putut sta supărată. El era eroul meu. Și totuși, în ultimele patru luni m-a lăsat singură, lucru care m-a întărit, dar m-a și rănit. Nu l-am considerat niciodată un trădător, cu toate acestea.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Mi-a plăcut relația dintre cei doi, o relație frumoasă dintre frate și soră. Aveau momente când se mai certau, când lui Lucy nu îi convenea să fie pusă la punct de fratele ei mai mare, însă se împăcau rapid și nu țineau ranchiună. Având în vedere ce fel de părinți au cei doi, faptul că Lucy și Tom au reușit să rămână uniți mi se pare un lucru atât de frumos și mă bucură, altfel tânăra ar fi fost cu adevărat singură la ieșirea din AMS. 

Întoarcerea acasă, în locul în care a trăit dintotdeauna, unde avea amintiri a fost grea, mai ales că Byron stătea vis-a-vis. Însă nu doar asta i-a îngreunat situația, dar și faptul că, odată ajunsă acasă a realizat cât de pustie poate fi clădirea și cât de rece și lipsită de viață era. Și chiar dacă ar fi putut să stea la fratele său, împreună cu el și Erin, iubita sa, a ales să rămână acolo.

“Am inspirat adânc și apoi am expirat. Mi-am pus picioarele în mișcare în timp ce priveam casa mea acum. […] 

Primul pas a fost îngrozitor de greu. Când am urcat de pe aleea pietruită pe prima scară care ducea spre ușă am crezut că nu o puteam face. Apoi mi-am dus câte un picior în fața celuilalt și am descuiat ușa cu mâinile tremurânde. Și eram aici. Din nou. Acasă. Pustietate.

Nimic la care să nu mă fi așteptat deja.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Zilele de după întoarcerea sa au fost la fel de grele pentru tânără, chiar dacă își mai petrecea o parte din timp împreună cu fratele său și iubita acestuia, seara se întorcea înapoi acasă și era din nou singură. Dar a început, ușor-ușor să mai facă și altceva și într-o zi a fost la mall-ul din oraș, fără să îi pese că urma să fie văzută de locatari, de cei care o acuzau pentru ceva ce nu făcuse, fără să știe adevărul. Iar primul loc în care a intrat a fost o librărie, Lucy fiind pasionată de citit.

“Aici era atât de liniște față de afară. Puteam să citesc în pace spatele copertelor, să le înțeleg și să le simt. […] Nu vorbea fandosirea din mine atunci când spuneam că preferam cărțile în locul unui film. Pur și simplu modul în care o carte detalia o poveste mă sensibiliza mai mult decât simple imagini apărute pe un ecran mare.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Iar odată cu vizita ei la librărie, îl întâlnește pe el, pe Nathan și din primele secunde pe care le petrece în preajma sa, un necunoscut pentru ea, reușește să o cucerească și să își facă încetul cu încetul loc în inima sa.

“De unde venise acest băiat minunat, cu suflet mare, care mă făcea să zâmbesc și să simt mișcări frenetice ale unor aripi de fluturi în stomac? Tocmai acum, când eram o epavă distrusă, gata să mă ridic de pe fundul oceanului și să îi înghit pe toți înainte să mă întorc acolo.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Librăria e primul lor unde se întâlnesc, dar nu și singurul, următorul loc unde se întâlnesc fiind la club, loc în care Lucy merge pentru a da în sfârșit ochii cu foști ei prieteni, cei care au acuzat-o pe nedrept și pentru a le vedea reacția, pentru a le arăta că s-a întors și e hotărâtă să se răzbune.

“Voiam să fac ravagi doar cu prezența mea, să le observ mirarea, să mă bucur de faptul că sunt șocați că m-am întors. Voiam să le fie frică. Știam că le va fi frică.“

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Însă, surprinzător pentru ea, acolo îl întâlnește pe Nathan și din vina lui nu reușește să le vadă reacția celor patru: Byron, Carson, Amanda și Deborah, se enervează și decide să plece acasă, nemaiavând ce să facă acolo, dar nu scapă de băiat care tot ce își dorea era să o cunoască și să iasă împreună. Astfel, în acel moment în aruncă o provocare pe care mai târziu avea să o regrete. Îi spune următorul lucru: 

“Îmi place să cred că prima oară este o greșeală, a doua oară o coincidență și a treia oară destin“

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Îl provoacă să o mai găsească încă o dată, iar mai apoi avea să îi îndeplinească dorința și să iasă cu el la o înghețată sau oriunde și-ar fi dorit. Și se întâmplă, acesta o găsește și a treia oară, dar fără să fie intenția sa, ea ajungând la cinematograful unde el lucrează, iar pentru a-l evita și pentru că întâlnirea cu el o dă peste cap cumpără bilet la un film aflat pe terminate. Dar nu scapă așa ușor de el și odată ieșită de acolo, îl găsește în parcare, lângă mașina ei. Și cum nu mai are cum să îl refuze sau să îl evite de această dată, acceptă să iasă cu el, mergând împreună la parcul de distracții unde Lucy obișnuia să iasă împreună cu fratele său. Au parte de o seară minunată împreună, se distrează, fac poze, mănâncă vată de băț, se simt bine amândoi. Însă, odată ce vine momentul să plece, iar Lucy îl duce acasă, ceea ce descoperă strică totul, îi strică starea de bine. Nathan cel bun și drăguț și dulce, Nathan cel pe care ajunsese să îl placă avea o legătură cu unul dintre trădători, cu Byron, fostul ei iubit.

Nu-i spune nimic în acel moment, dar știa că în următoarea zi, odată ce s-ar fi întors la cursuri, ar fi aflat și el cine era ea cu adevărat, asta dacă nu știa deja de la Byron și de la restul. Se simțea trădată, credea că Nathan făcea parte dintr-un plan pus la punct de cei patru foști prieteni ai ei, credea că el a urmărit-o și a insistat să iasă doar pentru a le pasa informații celorlalți. Însă, fiindcă este confuză și nervoasă pe descoperire, decide să nu meargă din prima zi la școală, să îi lase pe toți să-și facă gânduri și să creadă ce vor ei, urmând să apară a doua zi, mult mai puternică și mai pregătită să îi înfrunte pe toți. 

Iar în acea zi decide să se întâlnească cu ea, cu Julia, adevărata victimă a ceea ce s-a întâmplat în urmă cu un an de zile, persoana care a suferit poate mult mai mult decât a făcut-o ea. Julia, la fel ca și Lucy s-a aflat în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit și a suferit, a rămas cu urme după tot ceea ce s-a întâmplat, însă, spre deosebire de toți ceilalți care au acuzat-o pe Lucy și au învinovățit-o pentru ceva ce nu a făcut, Julia știa adevărul și nu a acuzat-o de nimic. Și odată ce a aflat că a ieșit de la AMS și-a dorit să îi fie alături și să se sprijine una pe alta în ultimul an de liceu. Mai precis, Julia își dorea să fie prietena ei.

“Ceea ce îmi spusese ea era… greu de digerat. Dar, într-un mod ciudat, mă alina. Era atât de reconfortant să știu că nu eram singura care trăise nenorociri și care căuta dreptate. Mă simțeam mai puternică. În sfârșit, nu eram singură.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Lucy nici nu voia să audă asta, știa că nu era pe deplin vinovată de ceea ce se întâmplase, dar ea inițiase totul, deci o parte din vină tot o avea. Astfel, nu concepea să fie prietenă cu adevărata victimă, când ea îi făcuse rău, dar Julia nu s-a lăsat. Și bine a făcut fiindcă aveau nevoie una de cealaltă și Lucy și-a dat și ea seama de asta și a acceptat într-un final prietenia ei. Și cu pași mici au început să se apropie una de alta, mai mult Lucy de Julia, să îi povestească ce i se întâmplă, să o lase să o ajute la planul ei de răzbunare. Și au devenit prietene adevărate, acum chiar avea o prietenă adevărată și care îi era alături atât la bine cât și la greu, spre deosebire de prietenele pe care le avusese înainte și care au trădat-o.  

Și s-a întors într-un final la școală și nu a fost ușor, era privită din toate părțile, toți vorbeau, în special din cauza faptului că apăruse alături de Julia și erau nedespărțite. Întoarsă la școală îi întâlnește și pe cei patru după atâta amar de vreme și își începe și planul de răzbunare, însă totul e îngreunat de prezența lui Nathan și de sentimentele care au început să se dezvolte în ea pentru el. Oricât încearcă să se îndepărteze de el, să îi spună că nu poate fi cu verișorul fostului ei, să îi spună că nu îl crede că nu știa nimic despre ea și nu auzise într-un an la liceu despre ea și despre ceea ce se întâmplase, el era mult prea încăpățânat și a făcut-o să îl creadă și să îl accepte în viața ei.

“Nu aveam habar de nimic. Nu știam ce era bine și ce era rău. Nu știam ce răspuns să îi dau. Singurul lucru pe care îl știam era că nu voiam să îl îndepărtez total pe Nathan”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Iar cu fiecare moment pe care îl petreceau împreună începea să se îndrăgostească tot mai mult de el și să îi fie tot mai greu să își ducă planul la bun sfârșit. Îi era frică să nu fie rănit, aflându-se la mijloc, nu-i plăcea să mintă, ba chiar începuse să nu mai simtă o dorință atât de aprigă de răzbunare, iar atunci când făcea ceva împotriva unuia dintre cei patru nu se simțea împlinită și răzbunată, nu simțea victorie, nu simțea nimic.

Iar cu fiecare moment pe care îl petreceau împreună începea să se îndrăgostească tot mai mult de el și să îi fie tot mai greu să își ducă planul la bun sfârșit. Îi era frică să nu fie rănit, aflându-se la mijloc, nu-i plăcea să mintă, ba chiar începuse să nu mai simtă o dorință atât de aprigă de răzbunare, iar atunci când făcea ceva împotriva unuia dintre cei patru nu se simțea împlinită și răzbunată, nu simțea victorie, nu simțea nimic. 

Orice se întâmpla, orice rău făcea, oricât o acuzau cei patru, acesta o credea, îi ținea partea de fiecare dată și era cu atât mai greu pentru ea să mai poată face ceva, simțind tot mai mult că îi trădează încrederea. 

“- Te cred, m-a întrerupt Nathan. Te cred, a repetat.

Apoi m-a tras în brațele lui. Inima mă durea. Eram nervoasă. Putea să nu mai facă asta? Putea să nu mă mai îmbrățișeze și mângâie și protejeze? Putea să nu mă facă să mă îndrăgostesc de el? Pentru că așa îmi era de zece ori mai greu să mă concentrez, să fac ceea ce trebuia să fac și să îl mint.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Destul despre carte, acum ar trebui să vă spun și părerea mea, iar dacă nu v-ați dat seama vă spun eu: O ADOR. Pur și simplu ador această carte, am devorat fiecare rând, am iubit și urât personajele, am stat în suspans, secretele care au ieșit la iveală m-au lăsat cu gura căscată, cum s-ar spune, m-a uimit foarte tare trecutul lui Nathan. Atunci când am aflat am fost puțin furioasă pe el și pe faptul că el s-a enervat pe Lucy și pe tot ceea ce îi ascunsese, când de fapt el făcuse mult mai multe. Dar până la urmă l-am iertat fiindcă nici unul din cei doi nu este perfect, de fapt nimeni nu este perfect și toți facem greșeli, unii mai mari, alți mai micuțe. În ceea ce-i privește pe foștii ei prieteni, i-am iertat și i-am înțeles pe toți în afară de Deborah, ea m-a enervat în continuu și consider că ea nu a suferit nici măcar un sfert din cât au făcut-o restul și poate ar fi meritat o răzbunare mult mai mare. 

Persoane pe care de asemenea le urăsc sunt părinții tinerilor, toți la un loc, oameni bogați pe care nu îi interesează decât ceea ce va spune lumea și din cauza cărora au avut atât de mult de suferit Lucy, Julia, Carson, Byron, Amanda. Ei sunt de fapt adevărații vinovați și ei ar fi trebuit să plătească cel mai mult, nu copii lor. Nu au fost capabili să le fie alături și numai din cauza lor a luat naștere acel joc stupid. La nunta lui Tom cu Erin îmi venea să îi dau una mamei lui Lucy pentru ce era capabilă să îi spună fiului său, femeia aceea nu poate fi numită mamă, iar soțul său poate fi numit papă-lapte fiindcă în loc să îi țină piept soției sale, el face doar ce vrea el, nu se impune, nu spune absolut nimic. 

Am iubit momentele romantice, ca să le spun așa dintre cei doi, Lucy și Nathan, a fost prima dragoste adevărată în cazul amândurora. Se puteau simți sentimentele ei pentru el, emoțiile pe care le avea de fiecare dată când era în preajma sa. Momentul când a luat-o de mână, momentul când s-au sărutat pentru prima oară, au fost atât de emoționante și de drăguțe, n-ai cum să nu-i iubești împreună, n-ai cum să nu iubești cartea asta. 

“Dumnezeule Mare, mă topea, la propriu și la figurat. Era foarte fierbinte, dar pielea lui se simțea perfect, iar palma o acoperea pe a mea în totalitate, făcându-mă să mă simt într-un fel protejată. Și după ce am făcut câțiva pași, iar degetul său mare a început să îmi mângâie mâna, am crezut că aveam de gând să leșin sau să fug.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Pe deasupra, eu una zic că avem și câte ceva de învățat de la această carte, în special de la următoarea frază: 

“Strânge din dinți, strânge din pumni și treci mai departe. Dacă reacționezi îți faci rău doar ție. Așteaptă momentul perfect.”

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra

Cred că fiecare dintre noi ar trebui să încercăm să ne calmăm atunci când suntem nervoși, când nu suntem bine sau când pățim ceva, nu trebuie să acționăm la nervi, să luăm decizi pripite fiindcă ajungem să ne facem mai mult rău nouă. Trebuie să așteptăm, să gândim mai mult și să facem ceea ce trebuie și când trebuie. 

Lucy a memorat aceste cuvinte pe care le-a primit de cineva din AMS, erau ca o mantră pentru ea, au ajutat-o mult și a reușit într-un fel sau altul să se răzbune la momentul perfect și să lase totul în urmă, să se ierte, să îi ierte pe cei patru și să își permită să trăiască și să se bucure de libertate. 

Efectul lui Lucifer nu este neapărat o carte despre răzbunare sau cel puțin pentru mine, este mai mult o carte despre o persoană care a reușit să ierte, să treacă peste o întâmplare care a marcat-o, să își permită să trăiască, să fie liberă, să se îndrăgostească. Poate fi considerată și o poveste despre destin, un destin imprevizibil, care îți aduce anumite persoane în viață, fix atunci când îți este mai greu, iar acele persoane te ajută să treci peste, să învingi totul. Pentru Lucy, atât Nathan, dar și Julia, zic eu au apărut în viața ei și au ajutat-o să nu se lase pradă dorinței maxime de răzbunare pe care o avea și să nu facă ceva ce ar fi putut regreta mai târziu. 

În ceea ce privește finalul eu sunt mai mult decât mulțumită de el și consider că altul mai bun nu se putea, după ceea ce aflasem despre Nathan, nu se putea ca ei să devină ceva mai mult, cel puțin nu foarte repede, trebuia să o ia de la început și să se cunoască cu adevărat, să nu mai existe niciun secret între ei.

5 ⭐⭐⭐⭐⭐

Felicitări, Karina pentru această carte superbă și aștept și cartea lui Carson pe care deși la început nu l-am putut suporta, am ajuns să îl iert și să îmi doresc să îl descopăr! 

Cartea poate fi achiziționată de aici:

Efectul lui Lucifer – Karina L. Alexandra (stylishedbooks.ro)

Iubire interzisă

(poză editată)

Iubire interzisă — Silvia Rusen & Mirela Iconaru. Volumul 2 al seriei Pravda publicată la Editura Stylished

Lina, fiica Natashei și a lui Nikolai Koslovski sau mai bine spus Prințesa mafiei Pravda este protagonista acestui volum. Tânăra a crescut în sânul mafiei, a fost învățată cum să se protejeze, instruită pentru a știi ce are de făcut în cazul în care se află într-un pericol. Însă, nu a fost pregătită îndeajuns de bine și nu a fost pregătită pentru a știi cum să nu se îndrăgostească de persoana interzisă, de inamic…

Doar că, nu doar ea este luată prin surprindere și se găsește în impas, fără a știi ce să facă, dar și părinții ei. Iar asta fiindcă trecutul sau mai bine spus o persoană din trecutul lor se reîntoarce și dorește să îi fie întoarsă fapta bună făcută cu mulți ani înainte. Cei doi ar fi trebuit să știe că orice lucru primit și mai ales de la „inamici” vine cu un preț, iar în acest caz unul mare. Și cea care plătește prețul, fiind nevinovată, este chiar fiica Natashei și a lui Nikolai, Lina, prințesa mafiei.

Până la o anumită vârstă tânără era cuminte, liniștită și nu se dădea ceea ce nu era, însă după plecarea fratelui ei mai mare la facultate, și-a schimbat atitudinea și comportamentul la o sută optzeci de grade. Iar asta doar fiindcă și-a dorit să își facă părinții mândri, să facă Pravda mândră și să nu se arate că ar fi slabă, că ar fi neputincioasă. Astfel, la școală cauzează numai și numai probleme și ajunge să se certe într-o seară cu părinții și frații săi și să fugă de acasă pentru a se întâlni cu iubitul său, deși a fost avertizată să aibă grijă la orice pas fiindcă este amenințată.

Așa că, odată ieșită pe poarta casei, este răpită, chiar în fața familiei sale și se trezește mai apoi într-un loc necunoscut și dă cu ochii de un bărbat pe care nu l-a mai văzut până în acel moment și care pretinde că este viitorul ei soț. Bineînțeles că nu-i vine să creadă ceea ce aude și se revoltă, dar își face mai mult rău. Acesta nici că vrea să îi spună de ce a răpit-o, de ce vrea să se căsătorească și tot ce fac e este să o oblige să facă tot ce vrea el, altfel se alege cu pedepse care constau în bătaie. Și are parte de astfel de pedepse fiindcă prințesa mafiei Pravda seamănă mai mult decât crede cu mama ei, este puternică și nu vrea să se lase mai prejos.

Dmitri, cel care îi spune că este viitorul ei soț, dar și cel care o răpește și o ia din țara ei natală, Rusia și o duce la el acasă, are o strânsă legătură cu trecutul Natashei, dar la fel ca și Lina, este nevinovat. Este folosit de o persoană în scopuri nu tocmai bune. Însă, sentimentele apar între cei doi și oricât și-ar dori el să o țină captivă, să o facă să suferi și să o folosească, dar și oricât ar vrea ea să fugă, să scape de el și să se întoarcă la familia ei, se abandonează unul în brațele celuilalt. Se cunosc ușor-ușor, Lina se redescoperă pe ea însăși, redevine cu adevărat ea, nu mai e nevoită să se prefacă să fie ceea ce nu e, chiar dacă e captivă se simte mai liberă ca niciodată.

Spre deosebire de povestea de dragoste dintre părinții Linei, povestea acesteia împreună cu Dmitri a fost mai diferită, mi-a plăcut mai mult, a fost mai intensă. Au suferit mai mult, au luptat mai mult pentru fericirea lor, în special Lina. S-au opus celor care nu erau de partea lor și au învins „interzisul”, l-au făcut să devină real, au devenit un întreg.

Deși inițial spuneam că Lina îi seamănă mamei sale la comportament, pe parcursul cărți mi-a demonstrat că ea e unică în felul ei și e mai puternică decât mi-aș fi imaginat. A trecut prin două răpiri, pentru că da, ajunge să fie răpită din nou, dar rezistă și nu se dă bătută, le demonstrează tuturor că nu e doar o prințesă ținută în puf de părinții ei și care nu știe decât să se plângă.

Cum am spus și în recenzia primului volum, însă doresc să repet și aici, titlul seriei este perfect, Lina luptă să afle adevărul, să afle de ce a fost răpită, însă nu numai ea, căci și părinții săi luptă să afle cine a fost cel care a îndrăznit să le răpească prințesa. Iar titlul volumului este așa cum este fiindcă iubirea dintre ea și Dmitri ar trebui să fie interzisă, ea face parte din Pravda, iar el din KGB, inamici Pravda, cei care mereu și-au dorit ca mafia Pravda să dispară. Însă, această iubire interzisă dintre ei aduce un lucru bun, aduce unirea celor două și încheie orice luptă, orice duel.

În ceea ce privește scenele mai sângeroase, dacă le pot spune așa, au avut o intensitate mai mare față de primul volum și mie mi-a plăcut asta, mi-a plăcut că nu a fost o simplă poveste de dragoste, nu a fost o simplă evoluție a sentimentelor dintre personaje, de la ură, la dragoste. S-au cunoscut unul pe celălalt, au avut parte de momente de gelozie, momente când și-au aruncat cuvinte grele unul celuilalt, dar și momente drăguțe. Chiar dacă nu voiau să recunoască și în mintea lor ea încerca să îl seducă pentru a putea fugi, iar el încerca să o seducă pentru planul pe care trebuia să îl ducă la bun sfârșit, inimile lor erau de altă părere. Ele băteau la unison, îi apropiau și îi făceau să fie dependenți unul de celălalt, să le fie greu în momentele când erau despărțiți. S-a văzut o evoluție clară în ceea ce privește sentimentele lor, s-a văzut cât de mult puteau să țină unul la celălalt și cum iubirea lor a devenit mai puternică. Amândoi și-au înfruntat apropiați pentru a putea fi împreună și a meritat.

Poate că la început nu vedeam cum vor reuși să se apropie și cum va reuși Lina să se îndrăgostească de el, însă pe parcurs ce l-am cunoscut mai bine și am realizat că nu are nicio vină am fost de acord cu tot și mi-am dorit tot mai mult să îi văd fericiți. Însă, nu pot spune că am rezonat cu protagoniști din primul volum, Natt’ și Niko m-au cam enervat de data aceasta și cu greu am reușit să îi înțeleg și într-un final să îi iert.

Pe final tot ce pot să spun este că mi-a plăcut seria și a fost o lectură rapidă, de care chiar aveam nevoie, nu doar că am fost pusă în alertă la fiecare pas și m-a captat atât de mult, dar am și râs în anumite momente, mi-a părut rău de protagoniste în alte momente, am fost fericită pentru ei. O serie care a avut de toate, din care am învățat câteva cuvinte în rusă, ceea ce este un lucru bun. Le felicit pe cele două autoare pentru că au reușit să creeze Pravda și au făcut-o într-un fel tare frumos, nici nu am observat vreo diferență în text ceea ce îmi demonstrează că au colaborat mult și s-au asigurat că iese ceva frumos.

(poză editată)

Avocatul apărării

(poză editată)

Avocatul apărării — Mirela Iconaru & Silvia Rusen. Primul volum al Seriei Pravda, publicată la Editura Stylished

La vârsta de 17 ani, ca adolescent n-ar trebui să ai parte de griji, cu atât mai puțin dacă provii dintr-o familie înstărită, deci fără probleme cu banii. Iar ca domnișoară, aproape de vârsta majoratului, gândul ar trebui să îți fie doar la petrecerea pe care o vei da, cum vei sărbători. Ar trebui să ieși la cumpărături, să cheltuiești cât mai mult, să te distrezi și să le faci probleme părinților, iar ei să te ierte fiindcă te iubesc.

Însă, pentru Natasha Romanova lucrurile nu stau deloc așa. Întreaga ei realitate este zguduită din temelii și totul se schimbă la o sută optzeci de grade în decurs de câteva zile. Dintr-o adolescentă cu o viață liniștită, fără grija zilei de mâine și care își are mereu părinții alături la bine și la greu, ajunge orfană și în fugă pentru a se salva, pentru a-și păstra libertatea.

Moartea subită a părinților ei o doboară pe tânără și singura rudă și persoană pe care o credea de încredere ajunge să o trădeze.

“Simt o durere puternică în piept, un gol imens în mine. Îmi simt inima făcută bucăți, imposibil de refăcut vreodată.”

Avocatul apărării — Silvia Rusen & Mirela Iconaru

După o înmormântare tristă ajunge acasă la unchiul său și speră să aibă parte de liniște, să nu mai fie privită de toți și compătimită pentru ceea ce s-a întâmplat, însă se lovește de privirea glaciară a unchiului său și de acuzația pe care i-o aruncă.

Acesta, pe numele său Ivan, o acuză că și-a omorât cu sânge rece părinții și totul pentru a pune mâna pe averea lor, pe afaceri și pe tot ce aceștia aveau. Iar din acest moment începe acțiunea propriu zisă a acestui volum… Natasha nu poate înțelege ce se întâmplă cu unchiul ei, crede inițial că este o glumă, dar de îndată ce realizează că nu glumește și chiar a sunat la poliție pentru a o acuza, nici nu se mai uită în urma sa și o ia la fugă.

“Urmăream stupefiată rânjetul diabolic care se instalase pe fața unchiului meu și nu-mi puteam reveni din șoc. Mă ura, profund și fără margini. Am văzut-o în ochii lui, în timp ce mințea poliția c-ar avea nu știu ce dovezi contra mea. Mi-am șters lacrimile și m-am ridicat uitându-mă în ochii unchiului meu. Asta am văzut ultima oară înainte să fug pe ușă: ură și triumf.”

Avocatul apărării — Silvia Rusen & Mirela Iconaru

Și fuge, fuge pentru libertatea sa, fuge știind că nu are nicio vină și niciun amestec în moartea părinților săi. Reușește să ajungă la o casă de vacanță, departe de orașul unde locuiește, însă degeaba, este prinsă din urmă de polițiști și dusă la secție.

Ca orice persoană acuzată, are dreptul la un avocat, fie el din custodie sau nu. Astfel, Natasha apelează la fiul unor vechi prieteni de familie, apelează la Nikolai Koslovski, de profesie avocat. Cei doi se cunosc de mulți ani, Natasha l-a văzut mereu ca pe un exemplu, îi plăcea să își petreacă timpul cu el și își dorea mereu atenția lui, chiar dacă era cu opt ani mai mare decât ea. Iar acum că se află într-o mare problemă îndrăznește să apeleze la el, fără să știe dacă va accepta sau nu.

Tânărul Niko, așa cum Natasha obișnuia să îi spună când era mică acceptă din prima cazul și își promite lui, dar îi promite și ei că va face tot ce îi stă în putință să o salveze, crezând-o când îi spune că nu este vinovată de cele acuzate. Reușește destul de rapid să convingă judecătorul să fie judecată în libertate și să fie lăsată în custodia să, luând-o de îndată la apartamentul unde locuiește.

Odată cu mutarea Natashei la Niko avem parte de tot felul de întâmplări, întâmplări la care nu mă așteptam, lucrurile se întorc la o sută optzeci de grade destul de des, suspansul este prezent, la fel și drama și momentele încărcate de pasiune, sentimente, emoții.

Natasha, în ciuda vârstei de 17 ani este un personaj puternic, a moștenit asta de la tatăl său și este o adevărată Romanova. Lumea mafiei nu o sperie cum ar trebui să se întâmple cu orice altă adolescentă de vârsta ei. Cu toate că este lovită în nenumărate rânduri de viață crudă, deloc roz, dar și de persoanele din jur, plânge pe moment, dar apoi se ridică și renaște ca o pasăre pheonix, din propriai cenușă.

Lumea mafiei nu este deloc ușoară, iar faptul că Natasha are strânse legături cu Pravda și este urmărită de anumite persoane, dar și de unchiul ei, Ivan, care nu vrea să se lase până nu o vede după gratii, nu îi ușurează deloc situația. Însă, în nenumărate rânduri fraza “Pravda te va salva!” s-a adeverit în ceea ce o privește pe tânăra Natasha.

“Mafia este o organizație care trebuie să respecte niște reguli, care își apără prietenii și ai cărei membri se ajută între ei, ca o familie…”

Avocatul apărării — Silvia Rusen & Mirela Iconaru

În ceea ce privește titlul seriei, dar și al volumului, au un înțeles evident, „Pravda” provine din rusă și prin traducere înseamnă „adevăr”, iar cei doi, Natt’ și Niko luptă pentru a afla adevărul, pentru a o scăpa pe tânără de acuzațiile aduse. Iar „Avocatul apărării” este mai mult decât evident, Nikolai intră în peisaj ca avocatul Natashei, fiind pregătit să o apere, mai apoi ajungând să dezvolte sentimente pentru ea și ea pentru el.

“Din momentul acela pot spune că Nikolai a devenit eroul meu. Lacrimile au început să-mi curgă fără încetare. Urăsc că în ultima vreme nu mă pot abține din plâns, dar de data asta lacrimile erau de fericire.”

Avocatul apărării — Silvia Rusen & Mirela Iconaru

Povestea nu este o poveste simplă de dragoste, dar nici o poveste doar despre lumea mafiei, este undeva la mijloc, însă pot afirma că este încărcată de suspans, momente culminante, care te fac să vrei să citești cât mai rapid doar ca să afli ce se întâmplă cu personajele, ce se va alege de ele. Pe lângă asta, povestea este scrisă de două autoare și m-aș fi așteptat poate să observ anumite diferențe, nici eu nu știu, însă asta nu s-a întâmplat, a părut ca și cum ar fi scrisă de o singură persoană. Totuși, citind anterior de la Mirela o altă carte, tind să cred că în scenele mai puternice, care implică momente culminante a adus un mai mare aport, iar Silvia pe partea de romance și scenele emoționante, sentimentale dintre cei doi.

Mi-a plăcut cartea, dar totuși parcă aș fi vrut ceva mai multă apariție a mafiei, să fie mai „sângeros” ca să zic așa, însă tind să cred că voi avea parte de asta în volumul al doilea pe care de-abia aștept să îl descopăr. Tot la categoria mi-a plăcut, pot spune că „ya tabya lyublyu” mi-a rămas imprimat pe creier, îmi place când într-o carte se folosesc și replici din limba vorbită în țara unde se petrece acțiunea, mai ales dacă este o limbă nu foarte cunoscută, în cazul acesta fiind rusa.

(poză editată)

Ducesa rebelă

(poză editată)

Ducesa rebelă — Sara M. Pachia publicată la Editura Stylished

„Povestea despre ducesa rebelă și ducele fără inimă”

Ducesa rebelă — Sara M. Pachia

Ne întoarcem în trecut, în Anglia a anilor 1850, pe vremea ducilor, în timpurile în care cei din familiile cu rang înalt aveau totul, pe când ceilalți erau mai mult sclavii celor bogați, trebuiau să muncească pentru ei dacă își doreau să trăiască.

Însă, pentru Siebel Farrot, fiica contelui de Sprint situația a stat mult mai diferit. Chiar dacă avea rangul de Lady, viața ei nu a fost ușoară, tatăl său era un „cartofor înrăit”, îi plăcea să joace la jocuri de noroc, chiar dacă pierdea de fiecare dată, îi plăcea băutura și intra de fiecare dată în probleme, ajungând să fie renumit pentru asta. Astfel, atunci când contele de Sprint pierde toată averea pe care o avea la jocurile de noroc, soția sa s-a îmbolnăvit grav, murind la scurt timp, lăsând-o pe fiica lor de numai opt anișori singură pe lume. Da, singură, doar nu ne puteam aștepta ca contele de Sprint să renunțe la adicția sa și să aibă grijă de ea. În nici un caz, acesta a continuat să parieze și ceea ce nu mai avea, făcându-i în același timp rău lui Siebel. Aceasta a ajuns să nu mai aibă decât un acoperiș deasupra capului și câțiva angajați care i-au rămas alături, asta fiindcă nu aveau unde să meargă. A ajuns să meargă la culcare nemâncată, a plâns și a suferit, a ajuns să fie bătaia de joc a tuturor celorlalți, iar totul din cauza tatălui său.

În acele timpuri, cei cu rang înalt trebuiau de cele mai multe ori să se căsătorească fără să simtă nimic pentru cealaltă persoană și totul pentru că trebuiau să aleagă pe cineva de același rang ca ei, doar nu puteau să își facă de rușine familiile. Iar cine refuza, ajungea să fie renegat, dat afară din casă, lăsat fără nimic.

Dar, pentru Malcom Ferryway, duce de Tottenham, situația a luat o altă turnură. Aflat pe patul de moarte, tatăl său l-a făcut să îi promită că o va lua de soție pe Lady Siebel, în ciuda a tot ce se zicea despre ea, în ciuda felului în care era văzută de societate. Poate vă întrebați de ce… Ei bine, tatăl lui Malcom regreta că a trebuit să asculte de părintele său, să se căsătorească cu cineva fără a iubi persoana respectivă și să lase în urmă singura persoană pentru care simțea cu adevărat ceva. Astfel, pe pat de moarte, nu a vrut ca același lucru să îl facă și fiul său.

Cu toate că doar gândul la o căsnicie cu Lady Siebel îl dezgusta, știind tot ce se zice despre aceasta, își iubea mult prea tare tatăl astfel încât să îl refuze. Așa că i-a promis, i-a promis că se va căsători și o va proteja pe Lady Siebel, o va face ducesa sa.

Astfel, după moartea tatălui acestuia a început cu adevărat povestea, iar Malcom face un drum de trei zile până în Cornwall pentru a-și aduce ducesa acasă. Încă de la prima întâlnire, cei doi nu se înțeleg, ei nu-i vine să creadă ceea ce aude, consideră că totul este un plan pentru a râde de ea, iar el, el este oripilat, se simte de parcă ar fi primit un pumn în față. Deși era frumoasă și avea ochii de safir, ochii care i-au rămas imprimați ducelui, Siebel nu era educată, nu avea manierele pe care o lady trebuia să le aibă. De îndată ce îi aude dorința de a se căsători cu ea, opus reacției pe care orice altă femeie ar fi avut-o, Siebel izbucnește de furie, de nervi și îl izgonește pe duce.

Ducele își dorea o soție „cuviincioasă, modelul de lady perfectă a societății, care să nu îi facă inima să tresalte”, iar Siebel era exact opusul, era „carismatică și curajoasă”, obișnuia să intre în belele, să cauzeze probleme, însă pe lângă asta avea o inimă mare, nimic nu o împiedica să lupte pentru oamenii la care ține.

Vrând, nevrând, Lady Siebel ajunge să cadă de acord cu Ducele și să își părăsească locuința, singura pe care o mai avea și să meargă la casa lui Malcom, iar câteva zile mai târziu să îi devină soție.

Însă, lucrurile nu vor merge așa cum ar trebui, nu vor avea parte de o căsnicie fericită și frumoasă și nici de iubire.

Finalul, finalul este unul frumos și parcă aș fi vrut să am parte de mai mult, să am parte de mai multe momente de fericire pentru cei doi. Pentru că până la final, Malcom și Siebel au avut parte de atât de multe încercări, cauzate de ei singuri sau de persoanele care îi înconjoară. Trebuie să recunosc, Siebel le-a provocat pe majoritatea, nu ar fi ea dacă nu ar intra în belele, iar mai apoi să aibă nevoie de salvare, Malcom fiind cel care a îndeplinit aproape de fiecare dată acest rol.

Admit că nu este chiar genul de carte pe care o citesc, fiind un „historical romance”, cuvântul istorie pe acolo, nu a fost deloc materia mea preferată, însă această carte mi-a fost recomandată de o prietenă și am luat-o. Și nu regret asta, nu regret că am citit-o. Am putut vedea prin intermediul ei, mai precis a descrierilor elaborate făcute de autoare, am putut vedea cum era pe atunci, prin ce trebuiau să treacă oamenii.

Cum citam la început, din carte, bineînțeles, este o poveste dintre o ducesă rebelă, Siebel și un duce fără inimă, Malcom. Ea rebelă datorită circumstanțelor, datorită anilor grei pe care i-a avut, în care a trebuit să aibă singură grijă de ea, iar el fără inimă datorită trecutului, a faptului că a avut inima frântă.

Nu este numai o poveste de dragoste simplă, este mai mult de atât, este, aș putea spune, o poveste în care protagoniști, caractere puternice, ajung să își găsească liniștea și pacea unul în brațele celuilalt și ajung să se vindece, își sunt unul celuilalt pansament. O poveste care implică și istorie, bineînțeles, obiceiuri din acea vreme, deoarece Sara ne transportă prin descrierile sale acolo, ne arată cum era, avem parte și de câteva baluri unde doamnele poartă rochii din cele mai scumpe materiale și bijuterii cât mai strălucitoare.

O poveste cu suspans, dramă, dragoste, mister, răsturnări de situație, o poveste care ascunde multe(s-au întâmplat atâtea lucruri la care nu m-am așteptat, am avut parte de dezvăluiri, am aflat secrete ascunse bine), o poveste în care relațiile dintre membrii familiei nu sunt tocmai bune și totul datorită societății care atârnă greu pe umerii celor cu grad înalt.

O poveste pe care o recomand și care merită citită. Felicitări, Sara!

5 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Cartea poate fi achiziționată accesând linkul de mai jos.

AMNEZIC

(Poză editată)

𝗔𝗠𝗡𝗘𝗭𝗜𝗖 — Florentina Pandelea

Volumul 1 al seriei Bolnavi amândoi publicat la Editura Stylished

Eva — o tânără studentă, „o făptură mistică. O fetiță de aproape un metru șaizeci înălțime, brunetă, cu părul prins într-un coc în vârful capului, cu pielea albă și ochi mari”, o persoană care la prima privire poate părea fără griji, fără dureri, fără temeri, însă nu-i deloc așa.

George — un bărbat frumos cu „părul creț, lăsat puțin mai lung, astfel încât șuvițele ondulate îi cad pe frunte, aproape acoperindu-i ochii verzi, apărați de genele dese și lungi. […] E înalt că un brad, cu trupul subțire, atletic.”. Dar, în același timp, George este un bărbat trecut prin multe și care a suferit și încă suferă.

Primul volum al seriei „Bolnavi amândoi” m-a surprins plăcut încă de la primele pagini, începând într-un mod unic, aș putea spune, cu o discuție pe Steam, în lumea Counter-ului. O discuție între cei doi protagoniști, discuție de la care pornește povestea celor doi „bolnavi”. Un mod spontan și unic pentru o primă „întâlnire”, însă astfel am avut parte de discuții pe care, cel mai probabil, Eva și George nu le-ar fi purtat față în față, fiecare având fricile și temerile sale. Felul în care a fost aprofundat fiecare aspect, fiecare discuție dintre ei, atât în Steam, cât și în momentele în care cei doi s-au întâlnit m-au surprins plăcut, m-au făcut să văd și eu unele aspecte altfel decât le vedeam până în acel moment. De la dezbaterea sentimentului de frică, de iubirea din partea și pentru părinți și multe alte subiecte, toate au fost dezvoltate profund și frumos.

„Frica. E un subiect sensibil. Poate chiar mai dureros decât dragostea sau trădarea.”

Amnezic — Florentina Pandelea

„E mama. Aceeași care-mi bucură sufletul și-mi fură mii de zâmbete. E ființa care m-a iubit din prima clipă și-o va face până la ultima. E persoana care niciodată nu mă va răni și nu mă va părăsi.”

Amnezic — Florentina Pandelea

Însă, ceea ce m-a surprins cel mai mult și într-un fel m-a încântat a fost locul unde este plasată acțiunea și subiectele dezbătute. Acțiunea are loc la noi în România, mai precis în București, locul unde George locuiește și muncește, dar și Târgoviște, locul unde Eva locuiește și studiază, însă avem parte și de o mică călătorie pe litoralul românesc, loc în care protagoniști vor avea prima lor întâlnire.

Iar în ceea ce privește subiectele dezbătute, acestea sunt printre cele prezente și la ora actuală, poate mult prea prezente. Familii destrămate din cauza dependenței de alcool, dar și familii destrămate din lipsa banilor, părinții fiind nevoiți să plece în țări străine și să-și lase copiii acasă, cu bunicii. Iar aceste lucruri lasă răni adânci în sufletele copiilor, răni care dăinuiesc ani întregi și care se închid foarte greu sau chiar deloc.

Eva și George trec prin întâmplări asemănătoare și de parcă asta nu ar fi de ajuns, viața îi mai lovește și îi adâncește în tristețe, în suferință, îi face să le fie frică de sentimentul de dragoste, să le fie frică să mai apere la un viitor mai bun. Iubirea pe care au purtat-o anumitor persoane din trecutul lor cu care au avut o relație, relație care s-au încheiat mai devreme decât și-ar fi dorit ce-i doi i-a îmbolnăvit, le-a făcut rău, i-a făcut să se închidă în ei și să nu permită celor din jur să îi descopere mai mult decât ei vor să o facă. Astfel, ambii s-au alăturat jocurilor online, jocuri unde „ucideau” alții jucători, fără să le pese, iar astfel s-au cunoscut unul pe celălalt.

Parcursul lor nu este unul ușor, le este teamă să simtă, să se abandoneze sentimentelor, să trăiască și să apere la un viitor frumos, în special Eva. Sunt „bolnavi amândoi”, însă „totul e mai ușor în doi” și astfel, împreună reușesc, pas cu pas să se vindece de traumele și de „demonii” trecutului și să-și permită să spere, să-și permită să fie fericiți. Au trebuit să își înfrunte temerile și trecutul pentru a putea fi fericiți și liberi, să fie ei înșiși.

Sunt două persoane care se asemănă atât de mult și le este atât de ușor să dezvolte sentimente unul pentru celălalt și felul în care s-au cunoscut, întâmplările prin care au trecut i-a făcut să le fie mult mai ușor să se destăinuie unul celălalt. S-au îndrăgostit unul de celălalt, astfel atunci când erau îmbrățișați, nu-și mai aminteau nimic, erau doar ei doi și atât și se simțeau mai bine că oricând, aveau „amnezie”.

Finalul a fost neașteptat, deși trebuia să mă gândesc la asta, povestea s-a încheiat acolo unde a și început.

„Ne revedem aici, de unde toate au pornit. Ne întoarcem la locul nașterii, unde au început cele două povești, a continuat cu două iubiri și pornește curajos în prezent cu un singur final.”

Amnezic — Florentina Pandelea

Mi-a plăcut atât de mult această poveste și atât de rău mi-a părut că am citit-o cu întreruperi, însă acum îmi pare rău că am terminat-o, aș mai fi vrut să citesc, să îi văd într-un final fericiți pe Eva și George, fericiți împreună, să îi văd vindecați de boala pe care o purtau. Au suferit amândoi atât de mult, au fost atât de bolnavi și mi-a părut atât de rău pentru ei, pentru ce au pățit și îmi părea rău să văd cum Eva se considera vinovată pentru ce s-a întâmplat în trecut. A iubit, însă poate nu a fost o iubire reală, dat fiind faptul că a început de la o vârstă fragedă pentru ea, probabil se obișnuise cu el și voia să rămână împreună, însă nu a fost să fie, i-a fost sortit un alt viitor, cu o persoană de mii de ori mai bună și care niciodată nu o va lăsa să cadă. Am avut și momente când am râs, spre exemplu când am aflat de faptul că Georhe își dorea să fie cântăreț, mai precis Madonna, dar și la discuția dintre fosta, actuala și amanta, Eva a fost bestială în acel moment și i-a dat-o cu vârf și îndesat, dar o merita.

5 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Cartea poate fi achiziționată accesând linkul de mai jos.

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe